Iubirea nu compromite niciodată, iubirea distruge; memoria noastră îl reţine întotdeauna pe cel care iubeşte mai mult - pierzătorul -, pentru că el a trecut prin iad.
Corespondenţa lui Emil Cioran cu Friedgard Thoma surprinde momentul limită când spiritul a toate negator descoperă afirmaţia şi şi-o asumă; când Hyperion e gata să se lepede de nemurire pentru a-şi trăi derizoriul "noroc" al cercului strâmt. "Pentru nimic în lume" e posibil pandant al lui "Mai presus de orice" - cartea unei scadenţe sau a unei revelaţii când omul îi dă cu tifla geniului strigându-i în faţă; "Vezi că exist!". Aşadar alt Cioran. Un septuagenar adolescent îndrăgostit brusc de viaţă.
Validate your login