Perspective eminesciene

Discursul critic, inflamat deseori de euforia eruditiei, e organizat intotdeauna dupa idei limpezi si coerente, caci vointa de sistematizare e, la Dan C. Mihailescu, cea dintai obsesie. Imaginatia eseistului pare, de altfel, mult mai incandescenta decat se poate observa din tonul abstras si neutru al comentariului si e probabil ca autorul isi reprima deliberat astfel de efuziuni de teama frivolitatii. Perspective eminesciene e o incercare de fenomenologie poetica. Scenariul interpretarii (cu dese sugestii psihanalitice) e supravegheat intotdeauna indeaproape de vigilenta exegetului. Romantismul eminescian ne apare, prin acest eseu, inca si mai convingator si mai plin de sens."