Portocala mecanică

S-a spus chiar că scenele brutale din film au inspirat manifestări violente în Anglia, drept care filmul a fost retras din cinematografe. Portocala mecanică e însă nu o pledoarie pentru, ci un vaccin contra violenţei. Ironic sau nu, în mintea lui Alex răsună mereu Simfonia a IX-a a lui Beethoven.

Alături de 1984 şi Minunata lume nouă, volumul Portocala mecanică ne oferă o viziune a alienării omului într-un viitor postindustrial, dezvăluind graniţele fragile care despart binele de rău.

Violenţa romanului îşi are sursa într-o întâmplare tragică din viaţa scriitorului: în timp ce era însărcinată, soţia lui e atacată, pierde sarcina şi moare câtiva ani mai târziu. Alex, personajul central al romanului, putea fi foarte bine autorul atacului. Banda din care face parte e încarnarea răului – toţi sunt gata să-şi descarce instinctele criminale asupra celor lipsiţi de apărare. Când, în urma unui atac, e închis şi condamnat la 14 ani de închisoare, Alex acceptă să fie supus unui tratament care să extirpe răul din el. Medicamentele şi imaginile pe care e obligat să le privească îşi fac efectul: violenţa îi produce acum lui Alex o senzaţie puternică de greaţă. Eliberat de instinctele criminale, e trimis înapoi în societate, acolo unde este lipsit de orice mijloc de apărare şi cade, la rândul lui, victima bestialităţii.

„Care e, în cele din urmă, preţul plătit pentru mântuire?“, pare să se întrebe Burgess.