Postpartum. O poveste adevărată despre depresia postnatală și aurora de la capătul tunelului
Primul memoir românesc despre fața nevăzută a maternității
O carte curajoasă și autentică, luminoasă și plină de speranță
Ni se spune că maternitatea ,,trebuie” să însemne grijă neobosită și fericire fără limite. Dar dacă o mamă simte exact contrariul? Și dacă acea mamă ești chiar tu? Accese de plâns, frica paralizantă că nu ești o mamă bună, neputința de a te conecta cu bebelușul. Când aceste simptome durează mai mult de câteva săptămâni, poate fi vorba despre depresie postnatală – o problemă de sănătate mintală ce necesită sprijin din partea familiei și ajutor specializat.
O carte uneori dureroasă, alteori amuzantă, mereu înduioșătoare, Postpartum descrie călătoria unei mame către fiica ei și către ea însăși. Fără să ezite sau să cosmetizeze ceea ce a trăit, autoarea ne conduce în universul maternității așa cum nu l-am mai văzut până acum, trecând prin sarcină, naștere, teribila perioadă a depresiei și ieșirea la lumină. Ca întotdeauna, firul roșu e iubirea, care ocrotește și salvează.
,,Depresia de după naștere atinge într-un fel sau altul cel puțin o mamă din cinci. Poate mai mult. Ar trebui să știm și să vorbim mult mai mult despre ea, să nu ne complacem în tăcere și tabu. Nici denumirea «depresie postpartum» nu ne transmite mare lucru. Medicii tind să o vadă ca pe un fenomen biologic și hormonal, ancorat în chimia corpului. Puțini oameni se gândesc și la copleșitoarea schimbare a vieții noi, la cum toată lumea se așteaptă să iubești imediat și infinit, să știi totul, să nu mai ai nevoie de somn, de mâncare, de tine însăți.
Despre cum e depresia cu adevărat, știu doar cele care au trecut prin ea. Iar de vorbit despre o asemenea trăire e foarte greu, pentru că nicio vorbă nu pare să suporte sau să decodifice atâta durere, pentru că nu știi cum să o faci fără să te rănești din nou, sau să-l rănești pe cel ce te ascultă. Cu puțin noroc însă, te întâlnești cu ceva precum textul acesta extrem de tulburător și curajos. Nu conține niciun artificiu, nicio mască sau figură de stil, e doar o fereastră vie ca o rană către o suferință care, invizibilă fiind, pare imună la timp și remedii. Felicia Simion vorbește și pentru cele care nu pot vorbi și, la capătul călătoriei ei, suntem cu toții mai aproape de vindecare.” Vlad Stroescu, psihiatru
,,Feli și Tibi au fost în bolgii, s-au întors, iar ea își scrie mărturia. O mărturie dezarmant de sinceră, pe alocuri frustă, înfrumusețată doar de frumusețea lor de oameni. O mărturie în care sângele, cofeina și ketamina se amestecă și se iau la trântă cu zilele. O mărturie fără deznodământ și morală. Între ei și din ei, Aurora – ca un Mic Prinț care smulge baobabi și desenează oi comme și de rien n’était, ca un licurici astral care face întunericul bucăți. Povestea lor e despre cum cuvântul cu D s-a luptat cu celălalt cuvânt cu D – și a învins al doilea.” Anca-Maria Pănoiu, editoare și traducătoare
,,Cel mai bun mod de a îngenunchea o boală este să ai curajul să transformi propria suferință în ajutor pentru ceilalți. Primul pas spre vindecare este să accepți că e ceva în neregulă cu tine. Cartea Feliciei este acest prim pas sănătos care normalizează depresia postpartum. Cu o delicatețe care-i e caracteristică, Felicia face un cocktail de disperare, duioșie, iubire, tratamente psihiatrice și rugăciuni, speranță și absență. Un cocktail care, n-am nici un dubiu, va aduce multă alinare.” Rucsandra Pop, scriitoare și antropologă
| Editura | ZYX Books |
|---|---|
| Colecție | Memoir |
| ISBN | 9786069595206 |
| Număr de pagini | 128 |
| Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2024 |
Primul memoir românesc despre fața nevăzută a maternității
O carte curajoasă și autentică, luminoasă și plină de speranță
Ni se spune că maternitatea ,,trebuie” să însemne grijă neobosită și fericire fără limite. Dar dacă o mamă simte exact contrariul? Și dacă acea mamă ești chiar tu? Accese de plâns, frica paralizantă că nu ești o mamă bună, neputința de a te conecta cu bebelușul. Când aceste simptome durează mai mult de câteva săptămâni, poate fi vorba despre depresie postnatală – o problemă de sănătate mintală ce necesită sprijin din partea familiei și ajutor specializat.
O carte uneori dureroasă, alteori amuzantă, mereu înduioșătoare, Postpartum descrie călătoria unei mame către fiica ei și către ea însăși. Fără să ezite sau să cosmetizeze ceea ce a trăit, autoarea ne conduce în universul maternității așa cum nu l-am mai văzut până acum, trecând prin sarcină, naștere, teribila perioadă a depresiei și ieșirea la lumină. Ca întotdeauna, firul roșu e iubirea, care ocrotește și salvează.
,,Depresia de după naștere atinge într-un fel sau altul cel puțin o mamă din cinci. Poate mai mult. Ar trebui să știm și să vorbim mult mai mult despre ea, să nu ne complacem în tăcere și tabu. Nici denumirea «depresie postpartum» nu ne transmite mare lucru. Medicii tind să o vadă ca pe un fenomen biologic și hormonal, ancorat în chimia corpului. Puțini oameni se gândesc și la copleșitoarea schimbare a vieții noi, la cum toată lumea se așteaptă să iubești imediat și infinit, să știi totul, să nu mai ai nevoie de somn, de mâncare, de tine însăți.
Despre cum e depresia cu adevărat, știu doar cele care au trecut prin ea. Iar de vorbit despre o asemenea trăire e foarte greu, pentru că nicio vorbă nu pare să suporte sau să decodifice atâta durere, pentru că nu știi cum să o faci fără să te rănești din nou, sau să-l rănești pe cel ce te ascultă. Cu puțin noroc însă, te întâlnești cu ceva precum textul acesta extrem de tulburător și curajos. Nu conține niciun artificiu, nicio mască sau figură de stil, e doar o fereastră vie ca o rană către o suferință care, invizibilă fiind, pare imună la timp și remedii. Felicia Simion vorbește și pentru cele care nu pot vorbi și, la capătul călătoriei ei, suntem cu toții mai aproape de vindecare.” Vlad Stroescu, psihiatru
,,Feli și Tibi au fost în bolgii, s-au întors, iar ea își scrie mărturia. O mărturie dezarmant de sinceră, pe alocuri frustă, înfrumusețată doar de frumusețea lor de oameni. O mărturie în care sângele, cofeina și ketamina se amestecă și se iau la trântă cu zilele. O mărturie fără deznodământ și morală. Între ei și din ei, Aurora – ca un Mic Prinț care smulge baobabi și desenează oi comme și de rien n’était, ca un licurici astral care face întunericul bucăți. Povestea lor e despre cum cuvântul cu D s-a luptat cu celălalt cuvânt cu D – și a învins al doilea.” Anca-Maria Pănoiu, editoare și traducătoare
,,Cel mai bun mod de a îngenunchea o boală este să ai curajul să transformi propria suferință în ajutor pentru ceilalți. Primul pas spre vindecare este să accepți că e ceva în neregulă cu tine. Cartea Feliciei este acest prim pas sănătos care normalizează depresia postpartum. Cu o delicatețe care-i e caracteristică, Felicia face un cocktail de disperare, duioșie, iubire, tratamente psihiatrice și rugăciuni, speranță și absență. Un cocktail care, n-am nici un dubiu, va aduce multă alinare.” Rucsandra Pop, scriitoare și antropologă
Felicia Simion este artistă vizuală și fotografă liber profesionistă, în căutare constantă de noi moduri de exprimare. În 2016 a absolvit Universitatea Națională de Arte din București, secția Fotografie și video, iar în 2018 a terminat masteratul de Etnologie, antropologie culturală și folclor la Universitatea din București.
Ca fotografă, viziunea ei se situează undeva la granița fină dintre realitate și ficțiune, glisând cu ușurință între ele. În ultimii ani, Felicia a explorat teme ca familia, identitatea, corpul feminin, dinamica tradiției sau depresia postpartum (25 de portrete și povești).
Fotografiile sale sunt apreciate internațional, ilustrând coperte de carte ale unor autori celebri (Margaret Atwood, Mo Yan, Sophie Avon, Paulo Coelho), concepte fashion pentru designeri români, albume muzicale, dar și articole din publicații precum The New York Times, Der Spiegel, The Pulitzer Center Blog, Il Post, LensCulture, National Geographic.
Validate your login