Povesti turcesti

Allah, cel mai milos zeu, al cărui sălaş se află în cel de-al nouălea cer, a făcut lumea. Cerul are şapte trepte şi tot şapte trepte are şi pământul – sălaşul spiritelor rele. În cer stau peri, sau spiritele bune; în întunericul pământului, devi, sauspiritelerele. Lumina cerului duce o luptă veşnică cu întunericul pământului – perii cu devii. Perii se ridică spre cer, sus deasupra pământului; dar devii se cufundă în întunericul acestuia. Munţii le stăvilesc drumul spre cer şi numai spiritele bune pot ajunge la Câmpia de Aramă, de unde drumul se deschide către Munţii de Argint şi Dealurile de Aur. Spiritele rele sunt orbite de sclipirea nemaipomenită a cerului. Casa lor este străfundul pământului, a cărui intrare este un izvor. Pe acolo pasc oi albe şi oi negre, în a căror blană spiritele rele intră şi sunt purtate către sălaşul lor de la a şaptea treaptă. Pe oile albe ele se întorc la suprafaţa pământului. Perii şi devii sunt puternici; şi atât unii cât şi ceilalţi au fost martori la facerea locuitorului originar al pământului, Primul Om.

Allah a creat Primul Om şi i-a dat pământul drept locuinţă. Iar când Primul Muritor a apărut pe pământ şi perii s-au minunat de creaţia nemaipomenită a lui Allah, Tatăl Răilor l-a privit şi invidia i-a cuprins sufletul. Pe loc a născocit un plan prin care să zădărnicească acea lucrare: să sădească sămânţa ucigătoare a păcatului în această creatură a Atotputernicului; şi în curând Primul Om, fără a bănui nimic, a primit pe trupul lui curat scuipatul Celui Rău, care l-a lovit în burtă. Dar Allah, milosul, stăpânul tuturor lucrurilor, s-a grăbit să smulgă carnea murdărită şi a aruncat-o pe pământ. Aşa a luat fiinţă buricul oamenilor. Bucata de carne, necurată din cauză că scuipatul Celui Rău o spurcase, a căpătat o viaţă nouă de la ţărână şi astfel, aproape odată cu omul, a fost creat câinele – jumătate din trupul omului şi jumătate din scuipatul Diavolului.