Precedența răgazului. Eseu imaginar de teologia speranței

„A intrezari speranta prin calmul asteptarii, presupune intalnirea cu persoane care ne pot ajuta prin comuniune sa patrundem taina viitorului. In viata fiecaruia dintre noi, ca si in viata Bisericii, capitolele care nu sunt inca scrise vor purta fara gres numele multor suflete generoase care, trecute dincolo, desi nu vad roadele, vor marca prin suflul lor mersul nostru spre lumina. Niciodata prezentul nu s-a deschis de la sine incertitudinii viitorului, fara speranta ca Isus, intr-un fel sau altul, nu ne va lasa sa rostim singuri acel cuvant definitiv asupra vietii noastre.“ - Mihai Fratila