Proza literară

Selecție, prefață și note de Ioana Bot  •  Cronologie de Cătălin Cioabă

„Fără a cunoaște proza sa literară, imaginea pe care ne o putem face despre opera lui Eminescu ar fi, incontestabil, imperfectă. Cu toții am citit cândva Făt-Frumos din lacrimă, sau Sărmanul Dionis, dar aceste titluri nu acoperă decât o mică parte din tezaurul proiectelor de beletristică. Invocăm, adesea, marile reușite ale poeziei și prozei sale, fără să avem în minte continentele nebănuite care le susțin sau care s-au desprins, cândva, din același atelier, croindu-și drumul propriu. Cititorii vor descoperi scrieri de o admirabilă eterogenitate formală, într-un volum ce reunește atât bine-cunoscutele pagini în proză, cât și scrierile care, rămase în «lada cu manuscrise», au întârziat a-și face drum spre conștiința publicului. Această parte consistentă a scrierilor sale se aseamănă cu un aisberg, ale cărui profunzimi ascunse sunt insuficient cunoscute publicului larg.“ — IOANA BOT

MIHAI EMINESCU (1850–1889) este cea mai importantă figură a literaturii române din secolul al XIX-lea şi autorul cu cea mai mare influenţă asupra creaţiei literare din secolul ce i-a urmat. O personalitate care a făcut epocă, acea epocă pe care istoriile literare şi manualele o numesc, pe drept cuvânt, a „marilor clasici". Puternica înrâurire a poetului, la îndemnul căruia au început să scrie cei doi prieteni ai săi, Slavici şi Creangă, a făcut ca literatura română să cunoască, la sfârşit de secol XIX, momentul ei de clasicitate. La scurtă vreme după moartea sa, şi nu fără legătură cu mărturiile contemporanilor ce făcuseră din extrema suferinţă a vieţii şi din „nebunia poetului" un fundal pentru lectura poeziei sale, figura lui Eminescu a căpătat dimensiuni mitice, iar poezia sa a devenit, în mentalul colectiv al românilor, Poezia însăşi. Foarte curând a fost recunoscut drept „poet naţional", iar editarea operei sale a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru filologia românească. Titu Maiorescu a alcătuit şi a pus în circulaţie, în 1883, o foarte inspirat alcătuită ediţie de consacrare. În anii '30 ai secolului trecut, Perpessicius a iniţiat ediţia ştiinţifică de Opere, un act cultural unic la noi, continuat şi dus la capăt, până în anii '80, de o echipă a Muzeului Literaturii Române, condusă de Petru Creţia şi D. Vatamaniuc.