Punctul lui Borkmann

Best swedish crime novel award, 1994

Van Veeteren, inspector-şef cu o vechime în poliţie de 30 de ani – genul de tip care apreciază mâncărurile şi băuturile fine –, se află în plină vacanţă atunci când este rugat de superiorul său să dea o mână de ajutor la soluţionarea unor crime comise în orăşelul Kaalbringen. Un fost puşcăriaş şi un mogul imobiliar au fost ucişi cu lovituri de topor. Metodicul Van Veeteren acceptă imediat provocarea şi chiar se bucură să-şi folosească bogata experienţă pentru a-l prinde pe asasin.

Consideră că nu este decât o simplă chestiune de timp să identifice acest criminal: îl va recunoaşte cu siguranţă de îndată ce va da ochii cu el! Un optimism care se dovedeşte complet nerealist, spre surprinderea acestui detectiv şarmant şi intuitiv, care în toată cariera numără doar un singur caz nerezolvat. Filosofia lui este simplă: în orice situaţie de acest tip apare un moment în care se strâng suficiente informaţii pentru a putea deduce «în mod decent» cine este făptaşul. Contează doar să simţi momentul. De data aceasta însă, investigaţiile se prelungesc neaşteptat de mult, iar între timp apare şi o a treia crimă...