Puterea ideilor

„Tema care leagă conţinutul acestui volum de lucrări mai scurte, cu caracter mai degrabă introductiv, ale lui Isaiah Berlin este rolul crucial social şi politic – trecut, prezent şi viitor - al ideilor şi al celor care le-au dat naştere. Între hotarele acestei teme este reprezentată o mare varietate de subiecte, şi pertinenţa avertismentului lui Heine este exemplificată pe larg. A fost un avertisment la care Berlin s-a referit adesea, şi oferă un fel de răspuns (fireşte, există şi altele) pentru cei care pun, cum se întâmplă din când în când, întrebarea de ce este importantă istoria intelectului.“ (Henry HARDY)

            „Nu cred că exagerez în vreun fel afirmând că Isaiah Berlin a fost, alături de Raymond Aron, cel mai important reprezentant al gândirii liberale din veacul XX. Este ceea ce mărturisea şi Mario Vargas Llosa în discursul de la decernarea Premiului Nobel pentru literatură. Destinul acestui extraordinar spirit, adversar ireconciliabil al oricărei forme de tiranie, fie ea politică ori mentală, ne dă ocazia să medităm la soarta liberalismului politic în lumea de astăzi.“ (Vladimir TISMĂNEANU)

      „Isaiah Berlin nu a creat un sistem filozofic. Cu ani în urmă, el propunea o distincţie esenţială pentru istoria ideilor: pornind de la o fabulă antică, discernea între gânditorii din familia ariciului şi cei din familia vulpii. Primii sunt obsedaţi de o idee grandioasă, câtă vreme cei din a doua categorie acceptă să recunoască legitimitatea unor demersuri mai puţin ambiţioase, pe mai multe direcţii şi planuri. Ariciul este cel care ştie un lucru, şi din această poziţie epistemică decurge un monism şi chiar un absolutism radical. Vulpea ştie mai multe lucruri şi se încăpăţânează să le privească în complexitatea şi relativitatea lor. Unii din criticii lui Berlin au văzut în identificarea gânditorului britanic cu orientarea vulpii un sprijin pentru direcţiile relativizante din filozofia contemporană. Eu cred că este vorba mai degrabă de recunoaşterea polimorfismului inevitabil al vieţii sociale şi spirituale, ca şi de o atitudine deliberat reticentă în raport cu pretenţiile omnisciente ale arhitecţilor de sisteme metafizice.

            Graţie lui Berlin, înţelegem faptul că ideile au deopotrivă putere şi consecinţe, că există o responsabilitate a actului intelectual. Liberalismul fără iluzii al lui Berlin, Kołakowski, Havel sau Judith Shklar este de fapt tristă şi dureroasă lecţie pe care cealaltă Europă a lăsat-o civilizaţiei occidentale contemporane. Opera lui Isaiah Berlin oferă şansa de a învăţa această lecţie, de a interioriza trauma, complexităţile, dar şi speranţele pe care secolul 21 le-a adus cu sine din veacul trecut. Berlin a lăsat în urmă o operă deschisă, o metodologie a îndoielii şi, mai ales, o justificare profundă, credibilă şi durabilă a pariului pe libertatea fiinţei umane. “ (Vladimir TISMĂNEANU)