Răvașe din călimară
Survolam la joasă înălțime internetul, această agoră a digitalului, și deodată mi-a sărit în ochi cea mai clară definiție a Întrupării Logosului:
Și binele om se făcu.
Și se făcu liniște.
Așa a intrat Ana în inima mea, cu o mare tăcere. Că nu cuvintele Anei vorbeau apăsat, ca la mulți alți făuritori de vorbe, ci surprinzătoarele volute ale unei grafii reverențioase și cărnoase, un fel de elogiu plastic adus sapienției, o funie întrepătrunsă din două arte, un dans a două ființe celebrînd aceleași cînturi vechi.
Și-am cîntat un timp, fredonînd Ana are mere, căci Ana Barton pare decisă să nu mai iasă din candoarea abecedarului tot restul vieții, ea pare să-și dorească să exploreze cuvîntul dansînd acrobatic pe marginea subțire care desparte arta plastică de beletristică.
Ana este un acolut al Cuvîntului, venind din ceva străvechimi parfumate și misterioase. Ea scrie nu doar punîndu-te pe gînduri, ea desenează cuvintele punîndu-te pe visare, slujește insistent, în temple strălucitoare, vecernii desprăfuite în care dansează în hore lungi cuvinte cu volute palpabile și sonore.
Ana are mere și mai are ceva, un curaj zăpăcitor, ca o dezbrăcare de armură pe un cîmp de luptă prin văzduhul căruia zboară săgeți ascuțite. Căci omul care scrie se scrie pe el însuși, dezvăluindu-și adîncurile ființei; cuvîntul olograf are nu doar înălțime și larghețe ideatică, ci și o adîncime care duce drept sub coasta îndrăznețului scrib, e în scrisul de mînă un soi de dezbrăcare de aparențe, un apel la armătura vibrantă care ne face oameni întrupați din Cuvînt, și poate de aceea marile contracte ale vieții încep cu cuvîntul dat sonor și sfîrșesc cu cuvîntul scris pe-un document. Știind asta, Ana are mere se joacă ingenuu cu cea mai mare seriozitate a vieții umane, Cuvîntul cel bine clădit în om.
Și binele om se făcu.
Crin-Triandafil Theodorescu
Ana Barton publicat romanele Jurământ de rătăcire, Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și OPHANIM (Editura TREI), volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri și Culoare dincolo de gri (Editura Național).
| Editura | Creator |
|---|---|
| ISBN | 9786060298304 |
| Număr de pagini | 112 |
| Formatul cărţii | 13 x 18 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2024 |
Survolam la joasă înălțime internetul, această agoră a digitalului, și deodată mi-a sărit în ochi cea mai clară definiție a Întrupării Logosului:
Și binele om se făcu.
Și se făcu liniște.
Așa a intrat Ana în inima mea, cu o mare tăcere. Că nu cuvintele Anei vorbeau apăsat, ca la mulți alți făuritori de vorbe, ci surprinzătoarele volute ale unei grafii reverențioase și cărnoase, un fel de elogiu plastic adus sapienției, o funie întrepătrunsă din două arte, un dans a două ființe celebrînd aceleași cînturi vechi.
Și-am cîntat un timp, fredonînd Ana are mere, căci Ana Barton pare decisă să nu mai iasă din candoarea abecedarului tot restul vieții, ea pare să-și dorească să exploreze cuvîntul dansînd acrobatic pe marginea subțire care desparte arta plastică de beletristică.
Ana este un acolut al Cuvîntului, venind din ceva străvechimi parfumate și misterioase. Ea scrie nu doar punîndu-te pe gînduri, ea desenează cuvintele punîndu-te pe visare, slujește insistent, în temple strălucitoare, vecernii desprăfuite în care dansează în hore lungi cuvinte cu volute palpabile și sonore.
Ana are mere și mai are ceva, un curaj zăpăcitor, ca o dezbrăcare de armură pe un cîmp de luptă prin văzduhul căruia zboară săgeți ascuțite. Căci omul care scrie se scrie pe el însuși, dezvăluindu-și adîncurile ființei; cuvîntul olograf are nu doar înălțime și larghețe ideatică, ci și o adîncime care duce drept sub coasta îndrăznețului scrib, e în scrisul de mînă un soi de dezbrăcare de aparențe, un apel la armătura vibrantă care ne face oameni întrupați din Cuvînt, și poate de aceea marile contracte ale vieții încep cu cuvîntul dat sonor și sfîrșesc cu cuvîntul scris pe-un document. Știind asta, Ana are mere se joacă ingenuu cu cea mai mare seriozitate a vieții umane, Cuvîntul cel bine clădit în om.
Și binele om se făcu.
Crin-Triandafil Theodorescu
Ana Barton publicat romanele Jurământ de rătăcire, Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și OPHANIM (Editura TREI), volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri și Culoare dincolo de gri (Editura Național).
Validate your login