Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane

Războiul de şaptezeci şi şapte de ani este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de Războiul de şaptezeci şi şapte de ani, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Uniunii Sovietice (1991) are toate şansele de a se impune atenţiei opiniei publice drept o epocă pe care şi-a pus pecetea, implacabil şi în ultimă instanţă, marele război pentru revelarea puterii americane, căreia îi revine pe mai departe rolul de a domina ultima fază a civilizaţiei occidentale.

Doar că -- vaticinează sumbru şi neliniştitor profesorul Djuvara -- vremea „împărăţiei" Statelor Unite va fi de scurtă durată, pentru a lăsa locul unei lungi perioade de dezordine generală şi de tulburări haotice.