Războiul și captivitatea. Prizonierii de război români în Primul Război Mondial (1916-1919)
O carte precum aceea a lui Radu Tudorancea face parte, deja, din canonul istoriografic. Ea compune, prin voci și prin imagini, un tablou în care demnitatea umană se confruntă cu suprema provocare, aceea a umilirii și detenției. La un secol de la Marele Război, volumul de acum sparge un zid al uitării și onorează memoria celor care au traversat aceste vămi ale istoriei.
Ioan Stanomir
***
Dată fiind tema, în text am considerat important să inserez documente foto sau reprezentări grafice relevante cu privire la captivitatea prizonierilor de război români, de la fotografii aflate în fonduri arhivistice, la cărți poștale – fie ele și cu mesaje prelucrate de propagandă (în fond, acestea erau singurele fotografii care să poată trece de filtrul cenzurii, servind mai ales unui vădit scop de natură propagandistică) toate ilustrând detalii mai mult sau mai puțin acurate din viața din lagăre. Nu în ultimul rând, aș menționa și dimensiunea personală a acestei cercetări, în sensul că de-a lungul ei am putut identifica informații cu privire la unul din strămoșii familiei mele, soldatul Stoica Tudorancea (PR 21585), căzut în prizonierat în 1916 și ajuns în captivitate germană, de unde nu s-a mai întors.
Radu Tudorancea
| Editura | Cetatea de Scaun |
|---|---|
| ISBN | 9786065376915 |
| Număr de pagini | 402 |
| Formatul cărţii | 14,5 x 20,5 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2024 |
O carte precum aceea a lui Radu Tudorancea face parte, deja, din canonul istoriografic. Ea compune, prin voci și prin imagini, un tablou în care demnitatea umană se confruntă cu suprema provocare, aceea a umilirii și detenției. La un secol de la Marele Război, volumul de acum sparge un zid al uitării și onorează memoria celor care au traversat aceste vămi ale istoriei.
Ioan Stanomir
***
Dată fiind tema, în text am considerat important să inserez documente foto sau reprezentări grafice relevante cu privire la captivitatea prizonierilor de război români, de la fotografii aflate în fonduri arhivistice, la cărți poștale – fie ele și cu mesaje prelucrate de propagandă (în fond, acestea erau singurele fotografii care să poată trece de filtrul cenzurii, servind mai ales unui vădit scop de natură propagandistică) toate ilustrând detalii mai mult sau mai puțin acurate din viața din lagăre. Nu în ultimul rând, aș menționa și dimensiunea personală a acestei cercetări, în sensul că de-a lungul ei am putut identifica informații cu privire la unul din strămoșii familiei mele, soldatul Stoica Tudorancea (PR 21585), căzut în prizonierat în 1916 și ajuns în captivitate germană, de unde nu s-a mai întors.
Radu Tudorancea
Validate your login