Recviem pentru tara pierduta

„Un histrion fantast pare Nichita Danilov in poezie, amestec de sihastru si arheu, de mag si alchimist, purtind in sine tulburari obscure si elanuri incrincenate. Versurile sale sint bintuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stapineste imaginatia poetului si-n decorul halucinant al peregrinarilor fiecare gest are valoarea unui ritual. In confuzia simbolica prefigurata in imagini ale decrepitudinii, poetul da la iveala nostalgia discreta a purificarii.” (Radu G. Teposu) 

„Poezia lui Nichita Danilov este umana in sens religios. Ceea ce inseamna ca omul care se exprima prin glasul poetului este o fiinta plenara, cu radacinile implintate in cosmos, in istorie, in societate, in mit, in realitatea celor vazute si nevazute. Iar problematica omului nu poate fi conceputa aici fara a tine seama de confruntarea binelui cu raul. Aceasta plenitudine a conceptiei, multiplicarea punctelor de vedere care se intilnesc intr-un tot complementar si dramatic, amestecind luminile si umbrele nu pentru a le contopi sau a le dispersa unele printre altele, ci pentru a le stirni diferenta, asigura lirismului o valoare specifica.” (Ion Negoitescu) 

„Ceea ce frapeaza la Nichita Danilov sint nu numai originalitatea, ci si constiinta acestei originalitati: siguranta si chiar aroganta cu care el merge intr-o directie aparte, in directia unei poezii a marilor intrebari si probleme, preocupata de ceea ce se afla dincolo de aparente, adica de esente, simboluri si mituri…” (Valeriu Cristea) 

„Inca de la debut, Nichita Danilov si-a conturat un univers poetic inconfundabil, amestec subtil de viziune tragica si grotesc, ironie si autoironie, fervoare mistica si dandism. In timp, l-a imbogatit, l-a nuantat, l-a aprofundat (in poezie, dar si in proza), asa incit astazi avem in el unul dintre cei mai importanti scriitori romani contemporani.” (Alexandru Musina)