Revolutia contaminata. Ideea rusa si noua politica internationala a Kremlinului (1925-1953)

A trebuit să se audă zgomotul șenilelor în august 2008, în Caucaz, ca să renască interesul pentru studiile de rusistică. Cartea Ioanei Elena Secu, «„Revoluția” contaminată: „Ideea rusă” și nouă politică internațională a Kremlinului» e un prim rezultat al relansării unui domeniu împins la periferie din motive ce țin de „cerere” și „utilitate socială”. E o carte despre politica externă a Rusiei din vremea lui Stalin. O carte care pune în lumină firele roșii care leagă Rusia țaristă de Uniunea Sovietică a lui Stalin.

Armand Goșu

Ucraina, 2022. Rezistență, moarte, fugă, coșmar, genocid. Nimeni nu ar fi crezut… Nimeni din cei ce au ignorat Istoria. Kremlinul aduce, din nou, lumea în mijlocul unui ev aprins, așa cum o făcea la sfârșitul Celei de-a Doua Conflagrații Mondiale care distrusese jumătate de omenire. O altă jumătate avea să se zbată în teamă pentru încă o măsură prea îndelungată de timp. Asemenea înaintașilor săi, Lenin și Stalin, mult huliți (ori mult iubiți, sic!), Vladimir Vladimirovici Putin, Președintele Federației Ruse, recurge astăzi la aceeași resursă ideologică pentru a demonstra corectitudinea „operațiunii militare speciale” a Armatei ruse din Ucraina, „operațiune” demascată azi drept cel mai sângeros și de neînțeles război al Rusiei împotriva poporului ucrainean. În cele din urmă, împotriva umanității, așa cum o cunoșteam până în urmă cu o lună.

Ideea rusă, a mesianicului „viitor luminos” al Rusiei Mari, „întregite”, motivează, încă o dată, acțiunile unui conducător moscovit. Credința, sinceră ori nu, a decidenților politici de la Kremlin în destinul universal al poporului rus de a „salva” ori „a elibera” omenirea de „necredința” și „necurăția” occidentale care „acaparează” teritorii și popoare aflate în sfera de interes a Moscovei, contaminează, din nou, în cel mai nefast mod cu putință, viețile inocenților. Istoria are, acum, doar rolul de a consemna. Până mai ieri, ar fi putut să salveze oamenii din fața morții. O va face, poate, și mâine, doar dacă, din când în când, îi vom acorda atenție, căci Ea nu a fost nicicând doar o „poveste”, ci o oglindă, dureros de clară, a viitorului.

Ioana Elena Secu