România socialistă și Interpolul (1972–1989)

Implicarea României în colaborarea polițienească internațională a început înaintea instaurării comunismului, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu primele manifestări de acest fel pe plan mondial: participarea la Conferința Internațională Antianarhistă de la Roma (1898), la Conferința de la Sankt Petersburg (1904) și la Primul Congres de Poliție Judiciară Internațională de la Monaco (1914). Din acest punct de vedere, structurile de represiune și menținere a ordinii românești erau perfect sincronizate cu preocupările pe plan mondial de internaționalizare a activităților polițienești. România a făcut parte, de asemenea, și dintre statele fondatoare ale Comisiei Internaționale de Poliție Criminală, organizație înființată la Viena în 1923, și care, ulterior, va fi cunoscută sub numele de Interpol. Tradiția aceasta a continuității va fi folosită intens, mai târziu, în perioada comunistă ca justificare a readerării României la Organizația Internațională de Poliție Criminală – Interpol. Afilierea Miliției la Interpol a fost facilitată de o dublă conjunctură. O situație favorabilă externă, de deschidere a României către Occident, perioadă în care Nicolae Ceaușescu făcea figură de rebel al Blocului Estic, stabilind relații cu țări, instituții sau organizații boicotate de ceilalți lideri comuniști, și un prilej intern, constând în două evenimente cu caracter infracțional: furtul a opt tablouri de la muzeul Bruckenthal, din mai 1968, și deturnarea unei aeronave Tarom, de pe aeroportul din Oradea, survenită pe 27 mai 1971.

Valentin Gheonea

Acest volum trebuie citit în varii chei de interpretare. El are valoare istoriografică, fiindcă se referă la geneza și evoluția unui proiect instituțional în anii național-comunismului girat de Nicolae Ceaușescu. Are, în același timp, înțeles sociologic, pentru că se referă la modul în care, în context totalitar, instituțiile de forță și de represiune își dispută preeminența în raport cu factorul politic. Are deopotrivă sens etic, căci numai înțelegând mariajul complicat dintre Securitate și Miliție putem descifra substratul criminal al colaborării dintre cele două instituții, îndreptată contra dizidenței reale. Cititorului îi spunem să aibă răbdare când citește textul. Să nu se uite peste multele note de subsol decât atunci când îl va reciti. Și îi recomandăm, presupunând că face parte din generația matură dinainte de 1989, să își aducă aminte de propriile experiențe.

Prof. Univ. Mihai-Răzvan Ungureanu