Romanul generației’ 80. (Geo)poetiсă

„Nu că am duce lipsa studiilor despre optzecism, dar Romanul generației ´80 (Cartier, 2014) chiar e un eseu remarcabil, despre care nu știu dacă s-a scris relevant, după momentul apariției. Universitarul basarabean Maria Șleahtițchi continuă, prin el, preocupările sale consistente pentru literatura modernă de pe ambele maluri ale Prutului și încearcă să lege analitic fenomenul celebrei generații de un anume tip de imaginar: cel care mizează pe ruperea sârmei ghimpate dintre cele două teritorii-surori, pe sincronizare, pe europenizare, pe ieșirea din cenușiul ostracizant al realismului socialist. Cei de după optzeciști n-au făcut decât să culeagă (desigur, cu merite deosebite, proprii și incontestabile) roadele acestei binevenite guri de liberalizare prin estetic.” (Adrian G. Romila)

MARIA ȘLEAHTIȚCHI (17 ianuarie 1960, s. Ștefănești, Florești, RSSM), scriitoare română. După absolvirea şcolii medii din satul natal, a urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (promoţia 1981), apoi doctoratul în literatura română la Institutul de Limbă și Literatură al AŞM, cu o teză despre proza pentru copii; doctor în filologie din 1991. Timp de trei ani (1981-1984) a fost profesoară de limba şi literatura română la Şcoala nr. 1 din oraşul Bălţi, după care este angajată la actuala Universitate de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1984-2012), unde a trecut treptele profesionale de la asistent la conferenţiar universitar şi a fost rând pe rând şefă de secţie, şefă de catedră, decan al Facultăţii de Filologie, prorector pentru știinţă. În 2012-2015 a fost directorul Departamentului Cercetare şi Inovare al Universităţii de Stat din Moldova. A fost secretarul ştiinţific al Secţiei Ştiinţe Umanistice şi Arte a AŞM. A fondat împreună cu Nicolae Leahu şi Mircea V. Ciobanu revista literară „Semn” (1995). A fost redactor-şef al revistei „Noua Revistă Filologică”. În prezent este directorul Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”. Debut în poezie cu o săptămână de poeme nescrise (1998); alte volume: oleandrii mă strigă roz (2010), acum (2013), iubirea noastră e o doamnă frumoasă (2015, 2019) și antologia Fragile (2016). Debut în critica literară cu Jocurile alterităţii (2002); alte volume: Istoria critică a literaturii române din Basarabia: pe genuri (2004, în colaborare), Cerc deschis. Literatura română din Basarabia în postcomunism (2007), Romanul generaţiei ‘80 (2014), Literatură, reprezentări, negocieri (coordonator, 2018). Coautoare a eseului dramatic Cvartet pentru o voce și toate cuvintele (2001). Textele ei au fost incluse în diverse antologii apărute în limba română şi în limbi străine. În limba franceză i-a apărut cartea de poeme Notre amour este une belle dame (traducere de Olimpia Barbul, 2019)