Rusia secolului XX. O călătorie în 100 de povești

Este Rusia „o ghicitoare învăluită într-un mister în interiorul unei enigme”, așa cum a descris-o celebrul prim-ministru britanic Winston Churchill? Un stat condus de „expansionismul mesianic”, potrivit câștigătorului Premiului Nobel pentru Pace Andrei Sakharov? O civilizație blocată între apocalipsă și revoluție, în cuvintele filozofului rus din secolul XX Nikolai Berdyaev? Sau este pur și simplu un spațiu definit de dimensiunea sa vastă, de ideologia imperială, de culturile împletite și de civilizațiile care conviețuiesc și oamenii profund traumatizați? Un cititor poate găsi câteva răspunsuri la aceste întrebări în această carte neobișnuită, carte compusă din 100 de viniete, câte una pentru fiecare an al secolului XX. Vignetele ating diferite teme din istoria Imperiului Rus și a succesorilor săi, URSS și Rusia post-sovietică. S-ar putea gândi această carte ca  un mozaic în care fiecare an reprezintă o mică bucată care, atunci când este luată împreună cu celelalte, se unește într-o imagine de ansamblu a drumului chinuit al Rusiei de-a lungul secolului trecut. Cititorii, indiferent de cât de multe sau de puține știu despre istoria Rusiei, vor găsi ceva nou și diferit în această carte. Fiecare vignetă oferă o perspectivă asupra societății și culturii ruse, iar cei interesați de anumite subiecte, fie că este vorba despre ideologia sovietică, cultură, economie, antisemitism, naționalism sau violență politică, vor descoperi fire comune care îi vor purta de-a lungul întregului secol. În final, fiecare vignetă va permite unui cititor curios să exploreze în continuare o temă și un interes specific. Poveștile pe care am ales să le spun sunt influențate de zeci de ani de studiu al istoriei Rusiei, dar și de propria mea experiență a  copilăriei în Uniunea Sovietică în anii 1960 și 1970. Am vrut să spun poveștile mai puțin cunoscute care aruncă o umbră mare asupra a ceea ce unii ar putea considera marile realizări sovietice: alfabetizare universală, medicină și educație gratuite, statutul de superputere industrială și nucleară, emanciparea femeilor, victoria asupra Germaniei naziste, o forță militară formidabilă, explorare spațială și sport. Toate acestea sunt puse în umbra costului uman și social excepțional al proiectului socialist sovietic și al noii societăți pe care a creat-o – una bazată pe minciuni și violență.

Narațiunea eroică a istoriei sovietice se prăbușește rapid când privim în spatele sloganurilor și retoricii înalte: alfabetizarea și educația universală au fost conduse de îndoctrinarea ideologică, asistența medicală gratuită a dus la corupție și ineficiență, industrializarea propulsată de ambițiile militare a dus la o economie extrem de distorsionată într-o țară care nu a putut să-și hrănească propria populație, iar emanciparea femeii a însemnat un loc de muncă de zi fără a schimba rolul tradițional al femeii, victoria în cel de-al Doilea Război Mondial a fost obținută cu un cost uman uluitor care ar fi putut fi evitat, explorarea spațiului nu a putut fi separată de Propaganda sovietică și nici sportul nu ar putea fi separat, mai ales unde concentrarea asupra numărării medaliilor la competițiile internaționale a dus la programe de antrenament dure și la dependența de droguri care sporesc performanța. Experimentul sovietic a fost unul dintre cele mai radicale și violente cazuri de inginerie socială. Căci ceea ce a susținut viziunea sovietică asupra naturii umane a fost credința într-un adevăr incontestabil care putea fi impus umanității maleabile.