Să te faci că plouă

O capodoperă, o „lecție poetică de istorie”, o panoramă care acoperă aproape întregul secol XX.

Patru narațiuni împletite discret datorită personajelor și subiectelor abordate, evidențiind răsturnări fatidice din viața celor ce nu pot scăpa de dezastrele istoriei, căutând simultan căi de ieșire și locuri de refugiu.

„O mare parte din farmecul poetic al acestui roman poate fi explicat prin sentimentul sigur al autoarei pentru limbaj și ochiul ei pentru prezentarea momentelor și detaliilor. Iris Wolff scrie într-un mod calm, reflectat și intens despre frumusețea și groaza de a trăi în și departe de Transilvania. Iris Wolff găsește imagini puternice pentru cartea ei, care leagă experiența istorică a unui întreg secol.” – Denis Scheck

Primul Război Mondial aduce un soldat austriac într-un sat din Munții Carpați. O tânără vizitează noaptea „Clubul insomniacilor”. Un motociclist este convins că va muri și va rata aterizarea americanilor pe Lună. O femeie privește o barcă de pescuit care iese din port, dar care nu va mai reveni.

Jacob, Henriette, Vicco și Hedda au o istorie comună: Transilvania, familia.

Acoperind poveștile a patru generații din secolul XX și patru granițe de stat, Iris Wolff vorbește despre modul în care evenimentele istorice pot influența călătoriile individuale prin viață. Între libertate și conformism, coincidență și liber arbitru, protagoniștii ei învață că există lucruri care ne aparțin fără ca noi să știm de unde vin; există decizii importante și căi ireversibile fără să realizăm ce va dura mai mult decât o viață și generațiile dinaintea ei.

Să te faci că plouă este o carte poetică, contondentă, pătrunzătoare, strălucitoare din punct de vedere lingvistic. Prin observații sensibile, dialogurile dense și protagoniștii puternici, neconvenționali, autoarea construiește atent lumi unice, care, prin interacțiune, dezvăluie noi adâncimi și perspective complexe.

Fără a lăsa sentimentul că lipsește ceva, deși, în esență, sunt doar niște instantanee, Iris Wolff este capabilă să înfățișeze cu cuvinte așezate un secol întreg. Ea știe să privească ceea ce este esențial și precis în interacțiunea umană, demonstrând acest fapt în cele patru narațiuni împletite inteligent. O carte despre identitate, auto-descoperire, despre destine, război, fugă și sentimentul de a fi pierdut, conturată cu un limbajul poetic ce reușește să ridice tonuri blânde în lumea zgomotoasă a literaturii.

„Este sunetul limbajului ei, o vibrație blândă a propozițiilor adesea scurte, care captează imediat cititorul. Un truc de magie artistică al imaginației, fără a ajunge vreodată în arbitrarul imaginarului. Diversitatea etnică și multilingvismul formează fluidul pe care Iris Wolff navighează.” Süddeutsche Zeitung