Scrisoare către Ceaușescu

Inspirat dintr-o poveste reală, romanul de debut al lui George Burcea începe cu drama Mariei Drumeș, mamă a patru copii și victimă a violenței domestice în cumpliții ani ai comunismului, unde strigătele ei de ajutor nu sunt auzite de nimeni. În momentul în care constată că viețile lor sunt puse în pericol, se hotărăște să fugă, însă se lovește de o nouă serie de nenorociri: boala unuia dintre copii, dispariția altuia, o cădere nervoasă care se lasă cu o internare și mai ales greutatea de a-și găsi un loc de muncă, fără șantaje sexuale. Ajunsă la capătul puterilor, Maria riscă totul și decide să-i scrie o scrisoare lui Ceaușescu, văzându-l ca singura soluție de a se pune pe picioare și a avea grijă de familia ei.

În a doua parte a cărții, ne vorbește fiul său, Alex, care crește într-un sat uitat de lume numai cu bunicii săi, îndrăznind să viseze să termine liceul la oraș, deși ai lui îi stabiliseră alte planuri. Și el este nevoit să fugă de acasă, trăiește o perioadă lungă în condiții mizere, la limita supraviețuirii, iar un personaj parcă pus în calea lui de Dumnezeu îi dezvăluie tainele marinăriei. La câțiva ani de aici, este pe punctul de a se îneca într-un naufragiu, ca mai apoi să ajungă din întâmplare la un casting și astfel să înceapă o carieră promițătoare de actor, unde cunoaște repede celebritatea, dar este și bântuit de fantomele trecutului său.