Secretul lui Watteau

Watteau ne lasă impresia unui pictor genial și a unei ființe care a trecut pe pământ visând cu intensitate și având foarte puține legături adevărate cu epoca. Vom vedea cât de puțin l-au înțeles contemporanii, chiar atunci când îl lăudau.

„Am îndepărtat orice veleitate de „viață romanțată”, gen care a făcut multe ravagii. Ne-am permis să explorăm, cu prudență, un domeniu în care nimeni nu s-a aventurat până acum: legătura dintre tuberculoză și imaginația lui Watteau. Asupra acestui punct nu pretindem nici să inovăm, nici să ascundem împrumuturile pe care le-am făcut, ci doar să coordonăm ceea ce putem cunoaște, cu scopul de a încerca o explicație, dacă nu categorică, cel puțin logică privind trei puncte: esența geniului lui Watteau, neobișnuit pentru secolul său; cauzele neînțelegerii, apoi ale discreditării și amenințării cu uitarea definitivă; renașterea interesului pe la mijlocul sec. al XIX-lea și, în sfârșit, gloria universala.” (Camille Mauclair)

„Cu sau fără voia lui, comedia sentimentală a lui Watteau, în cadrul veșnicei naturi, este imaginea existenței noastre, a tuturora, văzută de o ființă înflăcărată prin prisma destinului său amar. Se înfruntă aici, la tot pasul, viața prea scurtă și nemărginirea spre care năzuiește. Suflet înfrigurat, suflet în adorație, trandafiriul stins și albastrul pal freamătă ca și bietul lui suflet. Simte că va muri. Și între cele două bătăi de pleoape care marchează trezirea la conștiință și odihna ce sosește prea repede, el înfățișează aspectele fericite și realitățile sfâșietoare ale aventurii la care este condamnat.” (Élie Faure)