Sectantii

Scris si circulat in samizdat la sfarsitul anilor ’60 si publicat pentru prima oara la New York in anii ’80, Sectantii este cea mai cunoscuta scriere a lui Iuri Mamleev, o carte-totem care i-a consolidat reputatia de scriitor metafizic „negru“ si de continuator al traditiei lui Andrei Platonov in literatura rusa. Inspirat de ideile cercului Iujin si ale grupului de artisti Lianozovo - grupari underground ale intelighentiei ruse din epoca Hrusciov, Sectantii „contine cosmarul lumii intregi... [fiind] creat intr-o situatie de disperare, cand se parea ca toate sperantele s-au naruit, inclusiv credinta in Dumnezeu“ (Mamleev).

Infernul a coborat pe pamant si l-a populat cu un criminal in serie diabolic si cadavre risipite pe intinsul Rusiei, cu mistici, ocultisti perversi si fanatici in ale filozofiei - creaturi damnate, demne de penelul lui Bosch sau Goya, ce experimenteaza in cautarile lor spirituale acele limite neingaduite omului, zonele de dincolo de moarte in care ratiunea devine neputincioasa. Sectantii se afla pe taramul patologicului fara ca macar sa o banuiasca, sondand un teritoriu marcat de sinistru, macabru si morbid, in care naratiunea se misca lenes, frisonant, intr-un perfect controlat delir imaginativ.