Sfântul Sava cel Nou de Kalymnos (1862-1948). Viața. Canonul paraclis

Sfântul Sava cel Nou de Kalymnos s-a născut în Tracia de Est în 1862. La vârsta de 18 ani a venit la Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte, unde timp de șapte ani a învăţat pictura şi muzica bizantină. Mai târziu, a intrat in cinul îngeresc al monahilor și s-a nevoit la Mănăstirea Hozeva de lângă Ierusalim.În 1920, a viețuit alături de Sfântul Nectarie în Eghina. După adormirea acestuia, timp de 40 de zile Sfântul Sava s-a zăvorât în chilie. Cu post şi rugăciune a zugrăvit prima icoană a Sfântul Nectarie mult înainte de canonizarea lui, pe care a așezat-o în biserică spre închinare.În 1928 s-a mutat în insula Kalymnos din Arhipelagul Dodecanez şi a trăit în asceză şi trezvie desăvârşită în Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, până la cuviosul său sfârşit, pe 7 aprilie 1948. 
Aici s-a arătat părinte duhovnicesc al monahiilor, dar şi locuitorilor insulei, prin viața lui plină de milă și de dragoste de aproapele. Viețuirea și slujirea lui îngerească, rugăciunea neîncetată, discernământul şi milostenia au atras nenumărați oamenii aproape de el.
La dezgropare, trupul lui s-a aflat întreg, nestricat, izvorând bună mireasmă şi săvârşind multe minuni și tămăduiri. Sfântul Sava este considerat ocrotitorul insulei Kalymnos și al Arhipelagului Dodecanez. Pomenirea Sfântului Sava de Kalymnos se face pe 7 aprilie și în duminica a cincea din Postul Mare.