Şi atunci ne-au terminat

În 2007, Şi atunci ne-au terminat, romanul de debut al tânărului scriitor american Joshua Ferris, a ţâşnit ca un fulger: i s-a acordat PEN/Hemingway Award, a ocupat primele locuri în topurile de vânzări din SUA şi a fost tradus în douăzeci şi cinci de limbi.

Anul 2001. Explozia internetului face ravagii în companiile americane. Concedierile lovesc o nenumită agenţie de publicitate din Chicago, ai cărei angajaţi trăiesc sub un asediu psihic cu atât mai stresant, cu cât numărul lor se diminuează pe zi ce trece.

Romanul este scris la persoana întâi plural, iar vocea – uneori ironică sau sarcastică, alteori plină de compasiune – a unui „noi" care are imediat priză la cititori captează dinamica unei culturi standardizate: cea a cubiculelor corporatiste, cu bârfa atotstăpânitoare, farsele pe internet şi tot mai desele pauze de cafea.

Dacă la început personajele par a alcătui o colecţie de „arhetipuri de birou", pe parcursul romanului, odată cu dezvăluirea dramelor personale, devin credibile şi captivante. Ieri Tom Mota, Joe Pope, Janine Gorjanc, Marcia Dwyer sau Benny Shassburger erau copywriteri şi designeri de top, azi fie trebuie să părăsească agenţia, fără să li se dea nici o explicaţie, fie să continue să lucreze sub semnul fricii.