Sirenele de pe Titan

„Un savant nebun, trăsnit, dar moralist, la pupitrul de comandă al unei maşini a timpului literare.”  Time

Însoţit de mastiful Kazak, Winston Niles Rumfoord traversează în nava sa o zonă necartografiată a spaţiului, trecând printr-un infundibul cronosinclactic. În urma acestui zbor, Rumfoord nu mai poate exista fizic pe Pământ decât o dată la cincizeci şi nouă de zile terestre, când îşi face apariţia pentru a-şi informa soţia despre ce o aşteaptă în viitor (cealaltă consecinţă a acestei stări nemaipomenite fiind darul clarviziunii).

Malachi Constant, cel mai bogat, norocos şi depravat om din lume, află şi el în urma unei astfel de materializări ce îi rezervă destinul. Numai că, fiind vorba de un roman de Vonnegut, destinul uman capătă noi înţelesuri aici, căci satira scriitorului e nemiloasă şi nu cruţă nimic, de la ideea de liber arbitru, la religie, la întreaga istorie a umanităţii.

„Cea mai bună carte a lui Vonnegut, în care autorul se încumetă nu numai să pună întrebări fundamentale despre fiinţa umană, ci să ne şi ofere răspunsuri.” Esquire

Kurt Vonnegut s‑a născut la 11 noiembrie 1922 în Indianapolis, într‑o familie de origine germană. A studiat la Cornell University, Carnegie Institute şi University of Chicago. A participat la cel de‑al Doilea Război Mondial, fiind luat prizonier de război la Dresda, unde a fost martor la distrugerea oraşului, în urma bombardamen­tului din februarie 1945, experienţă pe care o va evoca mai târziu în romanul Abatorul cinci. În anul 1952 a publicat Pianul meca­nic, primul său roman, urmat apoi de Sirenele de pe Titan, Mama Noapte, Leagănul pisicii, Fii binecuvântat, domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâşte, Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: un dans obligatoriu cu moartea, Micul dejun al campionilor sau La revedere, tristă zi de luni, Cutremur de timp etc. Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007.