Spovedania lui Dostoievski

Revirimentul spiritual fundamentat filocalic a insemnat intoarcere la pagini patristice, la pretuirea efortului ascetic si a cailor mistice crestinesti ale eliberarii. A implicat o repunere in lumina a importantei rugaciunii (mai ales a rugaciunii inimii, asa cum fusese cultivata de isihasti) pentru viata si reveniri la viata. A adus o recunoastere a semnificatiei deosebite a calau-zirii sufletesti, a staretiei. Optina are parte de o succesiune de remarcabili stareti, cel mai de seama dintre ei fiind parintele Ambrozie, sfant al Bisericii Ruse. Cuvinte de inceput din Fratii Karamazov, ultima si cea mai mare carte a lui Dostoievski, trimit ganduri catre innoirea amintita. Staretul Zosima este o intrupare a spiritului acelei miscari. Un model in conturarea figurii acestuia a fost pentru Dostoievski duhovnicul tocmai numit, Ambrozie, pe care l-a cunoscut. [...] De altfel, intreaga creatie dostoievskiana se hraneste din ambianta de gand si traire inspirata si intretinuta de renasterea filocalica. Evolutia launtrica infatisata in cuprinsuri ale Filocaliei e definita de trepte sau stadii pe care cel aflat in drum catre (imparatia adevarului din) sine, catre eliberare, are a le parcurge. Este vorba de purificare, iluminare si desavarsire. In acest ultim stadiu, marginirea este lasata in urma multumita indumnezeirii prin har, se infaptuieste unirea cu Dumnezeu, se obtine libertatea. Or, si pentru Dostoievski, eliberarea, iesirea dintre peretii vremelniciei ori ai contextelor, cu medierea unor repere crestine, este vitala.

- Mihai Salvan