Stăpânul și cuceritorul meu

Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze 2021

„Noul roman al lui François-Henri Désérable este o mică bijuterie de poezie și ironie. [...] Autorul amplifică pasiunea pentru a o duce în derizoriu. Redă atât de convingător limbajul iubirii incandescente, al iubirii chinuitoare, al iubirii imposibile, al iubirii disperate. În această carte, care nu pierde nimic din virtuozitatea sclipitoare a romanului anterior, Un anume domn Piekielny, Désérable câștigă în profunzime. Un regal stilistic.“ — Le Journal de Dimanche

Titlul romanului Stăpânul și cuceritorul meu provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat că însuși poetul și pistolul cu care l-a împușcat pe Rimbaud joacă un rol esențial în povestea de dragoste interzisă dintre Tina și Vasco, unde prețioasa casetă cu inima lui Voltaire, furată de la Biblioteca Națională a Franței, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumpărată la licitație, alături de un caiet cu sonete și haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecătorului de instrucție. Eșecul relației amoroase dintre cei doi protagoniști, surprins cu ironie fină de vocea uneori melancolică, alteori tăioasă a naratorului chemat la tribunal să depună mărturie, se declină cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate în frumusețea lor ale îndrăgostirii până la străfulgerările de luciditate din final.

Într-un interviu, François-Henri Désérable declara: „Am trăit cu pasiune o poveste de dragoste, rațiunea s-a predat, a depus armele, iar eu nu am putut scrie altceva pe acest subiect. Mi s-a părut necesar să încerc să reconstitui sentimentele care mă animaseră într-o ficțiune ce se învârte în jurul poeziei.“ Ironia și liricul se întrepătrund într-un elogiu adus cărților și iubirii, chiar și atunci când aceasta ne face să ne pierdem capul.

„Un roman extraordinar, amuzant, inteligent, glumeț, plăcut – ca toate poveștile de dragoste (foarte) nebune.“ — Le Point

„Este de departe cartea sa cea mai dureroasă și crudă și, în același timp, în mod paradoxal, cea mai amuzantă și mai dezinvoltă – pe scurt, este cea mai bună carte a lui François-Henri Désérable.“ — Lire Magazine Littéraire

„La fel ca poveștile de dragoste, cele adulterine se termină adesea prost. În romanul său strălucit și fermecător, François-Henri Désérable preferă să insiste asupra comicului provenit din repetitivitate în relațiile sentimentale, mai ales  când eșecul și tristețea își impun prezența.“ —  Elle

FRANÇOIS-HENRI DÉSÉRABLE s-a născut în 1987 la Amiens și a locuit până în adolescență în Picardia. La cincisprezece ani pleacă în Statele Unite, în Minnesota, pentru a se dedica hocheiului pe gheață. Întors în Franța, devine jucător profesionist de hochei, se înscrie la Drept și începe, în același timp, să scrie. În 2013 publică volumul Tu montreras ma tête au peuple, recompensat în același an cu Prix Amic de l’Académie française, Prix Jeand’Heurs du roman historique și Prix Littéraire de la Vocation, care surprinde ultimele clipe ale unor victime celebre ghilotinate în timpul Revoluției Franceze. În 2015 îi apare Évariste, o biografie romanțată a lui Évariste Galois, copilul-minune al matematicii, ucis în duel în 1832, roman câștigător al Prix des Lecteurs L'Express – BFMTV, Prix Geneviève-Moll și Grand Prix „Histoire de Paris“, care figurează în palmaresul celor mai bune cărți ale anului din revista Lire. În 2017, publică Un anume domn Piekielny (Un certain M. Piekielny; Humanitas, 2018), anchetă literară asupra unui personaj evocat de Romain Gary în Promisiunea zorilor. Romanul e prezent pe toate listele marilor premii literare franceze în 2017, dar câștigă numai Choix Goncourt de la Roumanie și Grand Prix de littérature de la ville de Saint-Étienne. În 2021 îi apare romanul Stăpânul și cuceritorul meu (Mon maître et mon vainqueur; Humanitas Fiction, 2022), care primește Grand Prix du roman de l’Académie française și e finalist la Prix Interallié. Romanul este tradus în zece limbi.