Dumnezeu l‑a creat pe om din infinita Sa dragoste, menindu‑l fericirii veşnice. Dar fericirea nu poate exista fără dragoste. De aceea se aşteaptă din partea omului dragoste faţă de Dumnezeu, potrivit poruncilor sfinte; dragoste din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea, pentru ca prin această dragoste, pornită din inimă, omul să se ataşeze de Dumnezeu. Domnul este Iubire, iar prin iubire omul trebuie să dobândească asemănare cu Dumnezeu, fiindcă numai prin iubire poate deveni fiu al lui Dumnezeu după har; iar dacă Îi va deveni fiu, poate deveni şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor.
Dumnezeu l‑a creat pe om din infinita Sa dragoste, menindu‑l fericirii veşnice. Dar fericirea nu poate exista fără dragoste. De aceea se aşteaptă din partea omului dragoste faţă de Dumnezeu, potrivit poruncilor sfinte; dragoste din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea, pentru ca prin această dragoste, pornită din inimă, omul să se ataşeze de Dumnezeu. Domnul este Iubire, iar prin iubire omul trebuie să dobândească asemănare cu Dumnezeu, fiindcă numai prin iubire poate deveni fiu al lui Dumnezeu după har; iar dacă Îi va deveni fiu, poate deveni şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor.
Dacă vom crede în Dumnezeu cu inima, ca în Creatorul şi Dătătorul‑de‑viaţă, vom simţi că viaţa noastră şi cele ce îi sunt de trebuinţă ne sunt dăruite de Dumnezeu. O asemenea credinţă vie ne poate aduce în inimă pace, nădejde, bucuria descoperirii unei mari şi unice comori şi a libertăţii sub acoperământul atotputerniciei lui Dumnezeu. Dacă avem credinţa nestrămutată că unicul izvor care ne dă viaţă este Dumnezeu, Creatorul şi Proniatorul nostru, dacă vom nădăjdui că, din mila şi bunătatea Sa, nu vom rămâne în afara Împărăţiei Sale cereşti, spre care tindem cu toată inima, dacă Îl vom iubi pe Dumnezeu mai mult decât propria noastră viaţă (întrucât aceasta Îi aparţine, este un dar al Său), vom fi fericiţi şi vom avea chezăşia Împărăţiei lui Dumnezeu.
Validate your login