Tablitele de argila. Orientul antic in 40 de scrieri fundamentale din cultura si civilizatia sumeriana, feniciana, asiro-babiloniana, hitita, aramaica, ebraica si persana
Licentiat al Facultatii de Medicina (in 1941) si al celei de Litere si Filosofie (in 1948), Constantin Daniel a profesat ca medic psihiatru la Policlina Batistei pana la moartea sa. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din 1976. A fost presedintele Asociatiei de Studii Orientale.
In cuvantul inainte la lucrarea sa Manuscrisele de la Marea Moarta, semitologul Athanase Negoita afirma urmatoarele: „Constantin Daniel a fost unul dintre cei mai autentici qumranologi. Desi doctor in medicina (si ce medic!), el era un magister si in orientalistica antica. Studiile sale de orientalistica, aparute in atatea carti si reviste rominesti si straine, l-au confirmat ca un mare savant".
*
Scurta nota autobiografica :
„Eu eram student la medicina si audiam totodata cursurile Facultatii de Filosofie din Bucuresti, cand am inceput sa ma apropii de orientalistica, in buna parte influentat si de profesorii Nicolae Predescu, Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade, care, fiecare in felul sau, mi-au deschis cate o fereastra catre domeniu. Eram constient de faptul ca pentru a te putea initia cat de cat in orientalistica trebuie sa cunosti bine cateva limbi straine care nu sunt tocmai la indemana oricui. Eu eram stimulat interior de cunoasterea limbilor greaca si latina - ceea ce nu-mi ajungea. Din aceasta cauza, dupa ce am luat licenta in sociologie, cu profesorul Dimitrie Gusti, am pornit serios la treaba: am inceput sa studiez greaca veche, apoi slava veche, apoi ebraica (cu profesorul Meyer Halevy) si aramaica, dezvoltandu-mi-se gustul pentru egiptologie – pe care mi l-am satisfacut deprinzand «alfabetul» de la profesorul Frenkian, singurul nostru specialist in egipteana veche."
Constantin Daniel
Perspectiva mai larga a istoriei civilizatiilor ne-a impins mult inapoi, si daca in secolul al XIX-lea se credea ca literatura incepe in lume cu Iliada si Odiseea lui Homer sau cu scrierile sacre ebraice, astazi stim cu certitudine ca textele literare egiptene si sumeriene au fost redactate cu mult inainte si in ele intalnim o serie de prototipuri care prefigureaza in chip surprinzator pe eroii greci din epopeile homerice.
Este sigur ca textele literare ce ne-au parvenit din Orientul apropiat nu constituiau o literatura in sensul pe care-l acordam noi azi acestui concept. Nu era vorba de texte care trebuiau sa placa, sa starneasca admiratia, sa provoace plansul, ori rasul; toate aceste opere erau ritualuri, folosite fie in ceremonii magice, asa cum este intreaga literatura ugaritica, fie in ritualuri sacerdotale, in temple. Ele se citeau in cadrul unor slujbe, in temple si cel care le recepta era inca un homo religiosus, nu si un homo aestheticus, ca sa folosim expresiile lui Soren Kierkegaard.
Cert este, cu privire la creatiile literare, ca textele scrise ce ne-au parvenit au fost precedate de o literatura orala; ca multe din legendele, poemele, imnurile mesopotamiene au fost recitate mai intai si transmise prin viu grai. Proces care a putut dura secole de-a randul si se stie ca la multe popoare mari, cum au fost celtii sau traco-dacii, creatiile literare rituale nu au fost niciodata asternute in scris. Va fi existat poate o interdictie rituala de a scrie asemenea creatii ce aveau un caracter mai mult sau mai putin tainic.
Dupa ce a fost fixata in scris, literatura Orientului apropiat in general a capatat posibilitatea de a se perfectiona si imbogati considerabil.
Constantin Daniel si Ion Acsan
| Editura | Herald |
|---|---|
| Colecție | Bibliotheca Orientalis |
| ISBN | 5948417550082 |
| Traducător | Ion Acsan |
| Număr de pagini | 368 |
| Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
| Tip copertă | brosata |
| Data apariției | 2021 |
| Premii | Nobel 2010 |
| Nou | Nou |
Validate your login