Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Un lucru uluitor al condiţiei umane este că ne-am născut fiinţe libere - putem să facem ce vrem cu viaţa noastră - cu o excepţie: nu suntem liberi în alegerea vieţii înseşi. Grozăvia este că te naşti fără să te fi întrebat cineva dacă vrei să vii pe lumea asta. Ori copilul ăsta, spre deosebire de toţi copiii din lumea reală, se naşte sub o condiţie : «Nu mă nasc cum vreţi voi ; dacă vreau, nici nu mă nasc. Deci, dacă vreţi să mă nasc, daţi-mi ceva ; ia, începeţi cu promisiunile !» Şi împăratul începe cu bunuri materiale şi la sfârşit îi vine ideea, din disperare, nemaiştiind ce să-i ofere; spune : «Bine, fiul meu, am să-ţi dau tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte». Şi-atunci copilul "tăcu şi se născu".

Genialitatea acestui basm vine de-aici, din faptul că pătrunde în culisele, în premisele aruncării noastre în lume, că împinge libertatea pe care o avem (pentru că asta este miracolul omenirii - noi suntem personaje care alegem liberi ce vrem să se întâmple cu noi, în condiţii date), împinge acest joc, acest pariu al libertăţii într-o zonă a nelibertăţii care face paradoxul condiţiei umane. Te naşti, ca fiinţă liberă, dar te naşti neliber în privinţa naşterii tale.
Basmul se termină cu această întâlnire formidabilă între Făt-Frumos şi propria lui moarte pe care, evadând din condiţia muritor umană, voise s-o ocolească." (Gabriel Liiceanu)

Cu ilustraţii de Ioan Iacob.