Trandafirul verde

Autoarea este un povestitor autentic ce are harul observaţiei directe, dar şi pe cel al invenţiei. Printr-o magie proprie, stabileşte punţi de comunicare între lumea reală şi cea fantastică. (Ion Cristofor)

* * *

Ce generoși sunt munții! Țin pe creștet soarele și luna, ne dăruiesc răcoare prin undele sonore. Și prin pădurile crescute pe brațele lor vânjoase de cremene, se zbenguie caii.
Am coborât în sat. În dreptul cârciumii era oprită o căruță. Calul uitase că de gât îi stătea agățată traista cu ovăz. Drept, cu podoaba ciucurilor portocalii la urechi, privea undeva în zare. Privire pierdută.
– Frumos cal! i-a zis profesoara omului ce fuma liniștit stând pe răzor.
– Frumos, da-i trist! Uită-te dumneata la ochii lui! E păcat să chinuiești așa un animal când nu-i ceri nimic să-ți facă. Vai de sufletul lui!
Oameni, munți, cai... Oare ce fel de oameni sunt cei care înțeleg tristețea cailor?! Și ce au comun munții, moții și caii? (Maria Ioniţă)

* * *

Maria Ioniţă (n. 10 ianuarie 1937, Cojocna/Cluj) este poetă, prozatoare (specializată în literatura pentru copii) și etnolog (autoare a unor culegeri de folclor din zona Munţilor Apuseni). Absolventă a Facultăţii de Filologie-Istorie Cluj. Debut absolut în Făclia. Volume publicate: Flori din Apuseni, folclor poetic din zona Someșului Mic, 1978; Podul de piatră s-a dărîmat (roman), 1980; Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), 1982; Legende din Ţara Moţilor, 1983; Calea Domniţei (roman), 1987; Drumul Urieșilor (culegere de folclor), 1986; Zânele din Cetatea Ghiurbercului (roman), 2001; Versuri, 2002; De unde se adapă curcubeul (culegere de folclor din zona Clujului), 2002; Laviţa de piatră (povestiri), 2003; Drumul Apei (roman), 2003; Spinii de pe Dealul de Lut (roman), 2004; Zidul de ceaţă (povestiri), 2008; Curg norii pe sus, versuri, 2009; Strada Fericirii (roman), 2010; La fântâna de sub apă (versuri), 2010; Darul muntelui (povestiri), 2014; Nana (povestiri), 2014; Cu noaptea de mână (versuri), 2015; Focu-i supărarea apei (versuri), 2017.