Tratat de filozofia emoției. Despre iubire, libertate, fericire

Prefaţă de Ştefan Afloroaei

„Nu luați în serios titlul cărții lui Horia Pătrașcu. Ea nu este un «tratat», dacă asociem acest cuvânt cu fastul conceptului și cu solitudinea abstracției. Și nu este «filozofie», dacă asociem filozofia cu jargonul și cu impoliteţea unui discurs ininteligibil. Prin paginile acestei cărți, căzute în peisajul nostru cultural ca un cadou neașteptat, filozofia își pune din nou hainele de sărbătoare, redevine «știință voioasă» a vieții, ca în vremurile lui Montaigne sau Nietzsche.

Ce încântare să descoperi într-un discurs precis și rafinat totodată asociații de idei care deschid perspective neașteptate asupra marilor teme ale existenței umane! Se mai puteau oare spune lucruri atât de noi despre iubire, libertate sau moarte? Știți o altă carte care ar putea câștiga premiul pentru cel mai frumos Cuprins? Ascultați: Şoapta ca spaţiu erotic; Iubirea și invidia de corp; Poarta de intrare a morţii în lume: atașamentul. Sau: Darul lacrimilor și fericita întristare; Pesimism poliţienesc versus optimism erotic; Melancolia colectivă; Adevărul care râde...

Am pre-gustat, citind doar titlurile eseurilor; am devenit hulpav, citind eseurile. Ce încântare să faci filozofie – fără filozofie! Doar așa, convertit la transparența ideilor, poate un gânditor să-i pună și pe alții pe gânduri, poate să-i invite să imite, în oglindă, actul unei gândiri «de dinaintea filozofiei».“ —GABRIEL LIICEANU

„Paginile cărții de față ne fac atenți atât la unele situații neobișnuite, nu arareori stranii, în care omul se recunoaște pe sine, cât și la lumea cu adevărat inepuizabilă a afectivității. Horia Vicențiu Pătrașcu ne întâmpină din nou cu o lucrare ce lasă în urmă canoanele obișnuite ale gândirii «pozitive». Titlul cărții ar putea totuși să ne surprindă. În definitiv, ce ar oferi nou înțelegerii noastre, astăzi, o perspectivă filozofică asupra unor sentimente și emoții? În ce fel poate fi regăsită, din această perspectivă mai liberă, lumea lor copleșitor de variată și dinamică?… Tocmai în acest continuu efort, de a recunoaște lumea mereu nouă și plină de contraste a spiritului, mai ales când sunt în joc trăiri omenești neobișnuit de intense, aș vedea o deschidere cu totul aparte a cărții de față.“ —  ȘTEFAN AFLOROAEI

HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU este filozof și scriitor. Predă la Universitatea Națională de Științe și Tehnologie Politehnica București cursuri de filozofie, filozofia culturii, filozofia științei și tehnologiei, etică și deontologie profesională. Este doctor în filozofie al Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, a urmat un postdoctorat la aceeași universitate, cu tema de cercetare „Viața afectivă și experiența metafizică“. A publicat mai multe volume: Sine retractatione (2000), Despre urât și alți demoni: Reflecții și exclamații (2005), Sentimentul metafizic al tristeții (2011), Terapia prin Cioran: Forța gândirii negative (2014), Pustiul binelui: Eseuri filosofice (2017), Idealul valah: Sondări în psihologia abisală a poporului român (2017), Ieșirea din indiviziune: Povestiri filosofico‑fantastice (2020), Antiregele și alte povestiri filosofico‑fantastice (2022). Este editor al volumului Gânditori români în cultura universală (2021), coeditor al volumelor Noi perspective asupra operei lui Ștefan Zeletin (2014) și Gândind asupra estului Europei (2024). A fost redactor la revista Cultura și este fondatorul și redactorul‑șef al publicației online Anthropos. Revistă de filosofie, arte și umanioare. Scrie articole în presa culturală și în jurnalele științifice din țară și din străinătate.