Tudor Vianu Cum se scrie o carte

„Cele 11 conferinte si poemul Shakespeare, citite la Radio Romania, intre 1955 si 1964, dezvaluie trasaturile unui spirit umanist, inrudit cu seniorii criticii socioliterare de astazi: M.H. Abrams, George Steiner sau Harold Bloom. Glasul profesorului suna plin, uneori cu infuzii oraculare la pasaje extrase din opere, si totdeauna cu accente bine calibrate asupra explicatiilor, a interogatiilor, a problematizarilor si a controverselor. Ultima silaba este (de)stinsa, ca si cum faptelor nu le-ar trebui demonstratii. Vorbitorul isi imbraca monologul intr-un simpozion cu trecutul si prezentul, implicand un numar consistent de afirmatii considerate valabile. […] Cele doua CD-uri, pe care le vom asculta ca pe o marturie etica si estetica, ridica, prin glasul maestrului, o disputa inca neimpacata: viitorul cartii. Gutenberg nu a anulat imediat circulatia manuscriselor si a codicelor. Televizorul nu a izgonit tiparul. Computerul, nici atat. La Radio, Tudor Vianu semnala ca inmultirea mijloacelor tehnice favorizeaza consumul cartii pe hartie si sporeste numarul cititorilor. Deocamdata, mediile de raspandire a literaturii coabiteaza prolific. Cartea produce acum cele mai complicate sinestezii.” (George Neagoe, fragment din Proba magistraturii. Cum se vorbeşte despre carti, prezent in booklet)