Turbo

Care acasă îți aduce fericirea?

Ori de câte ori revine pe Aleea Zorilor, Andrei Crăciun ne deschide ușa către o lume magică, pe care o reclădește din câteva tușe și o repopulează cu povești și personaje inegalabile. Totul, cu singura privire posibilă, cea a copilului, mereu plină de uimire, naivitate, cruzime, curiozitate, franchețe, însetată să descopere viața, privirea care poate transforma banalul în fabulos într-o clipită.

Turbo are, asadar, mirosul copilariei si ritmul melancoliei. Si, atata vreme cat ne refugiem intre paginile ei, universul capata mai mult sens si stralucire.

In Turbo, Andrei Craciun se reintoarce in lumea povestilor din copilarie, poate singura lume in care fiecare aparitie devine personaj de colectie. Subinginerul Oita, Baba, Madam Bucuria, doctorul Melcu, Popa Danciu, Barbosu, Pantelimon Octavia si ceilalti turbo-eroi ne poarta prin perioada postdecembrista si indulcesc scoala vietii, ca orice colectie care se respecta. Moartea se strecoara si fura pe capete, dar poezia copilului de pe Aleea Zorilor e mai abila, pastrand colectia intacta pentru cititori. Un roman scris dintr-o singura fraza, care da o stare de melancolie cum putine carti o fac. Sa ne bucuram, vorba unui personaj. - Bogdan Munteanu

Ne aflam intr-un oras provincial din Romania postdecembrista, printre strazi si printre blocuri, intre etaje si intre amintiri, cu oameni care capata aluri de legende si adevaruri care nu sunt duse pana la capat pentru ca intotdeauna, dar intotdeauna, ramane inca un fir de care poti trage pentru a(-ti) reinnoi pofta de a povesti si, prin urmare, de a trai. Iar Andrei Craciun trage de firul acesta din nou si din nou si deznoada ghemul in care pastreaza copilaria ca pe cea mai insemnata avutie. Aleea Zorilor se cheama acest acasa al copilariei, iar ceea ce iese din revizitarea Aleii poarta numele Turbo si, fireste, amprenta stilistica bine-cunoscuta a scriitorului. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor