Turnul din Basel

Numele lui Adam LeBor este binecunoscut cititorilor unor publicatii prestigioase (”The Times”, ”The Economist”, ”Monocle”, ”Financial Times” s.a) dar si amatorilor de carti bune. A scris despre razboaiele din fosta Iugoslavie, a cercetat in amanunt prabusirea comunismului si a acordat o atentie necrutatoare modului in care bancherii au inchis ochii - cu tot profitul de rigoare! - asupra genocidului orchestrat de Hitler.

Despre ”Turnul din Basel” spune ca ”este o carte despre retele, conexiuni si despre exercitarea puterii sub acoperire (...), o cronica de investigatie neautorizata a Bancii Reglementelor Internationale”. Pe langa bibliografie si documente din arhive – intr-o cantitate impresionanta! – LeBor a reusit, ca orice bun jurnalist de investigatii, sa se informeze din surse directe, din interiorul BIS (Bank for International Settlements = Banca Reglementelor Internationale). Primul presedinte al BIS, Gates McGarrah,  spunea, in 1931: „Banca este complet exclusa de la orice forma de control guvernamental sau politic.” Se pare ca nici astazi nu are un alt statut… Daca pe la inceputurile istoriei sale, BIS isi masca intrarea discret, pe langa o ciocolaterie, astazi ocupa un bloc circular, cu 18 etaje, care domina arogant si somptuos peisajul orasului Basel. Ce se intampla acolo? Iata: ”Cel mai exclusivist club din lume are optsprezece membri. Aceştia se aduna o data la doua luni, intr-o duminica seara la ora şapte, in sala de conferinţe „E” a unui bloc-turn circular ale carui ferestre au vedere spre gara din Basel. Discuţia lor dureaza o ora, poate o ora şi jumatate. (…) ”

Aici se innoada si se deznoada finantele lumii, caci BIS nu se rezuma doar la Europa, tentaculele sale se intind pana in Japonia, Hong Kong sau SUA. Si asta inca de la inceputurile existentei sale, cand aurul stocat aici provenea din surse deloc acceptabile. Cum ar fi dintii, ochelarii si ceasurile  evreilor asasinati in lagarele de exterminare. Adam LeBor demonstreaza cu argumente inatacabile ca BIS ar putea fi comparata cu o distinsa aristocrata care, sub rochia scumpa, stralucitoare, are desuuri foarte murdare. Dar acesta este un secret pastrat cu strasnicie! La fel cum este pastrat si secretul deviatiilor mintale sau comportamentale de care au suferit unii dintre ”corifeii” BIS.