Umbra lui Noica. Reconstituiri și interpretări

Noica a avut multe umbre și încă le mai poartă, unele create artificial de exegeza tendențioasă, iar altele reale și încă nedescoperite. Prin acest tur de forță, Ovidiu Pecican reușește să contureze una dintre cele mai puternice umbre noiciene, care definește mai bine omul și opera acestuia. Cartea lui Pecican deschide noi direcții de cercetare în ceea ce privește figura lui Noica, în special datorită utilizării multiplelor unghiuri de lumină prin care se evidențiază portrete nesubliniate până acum. Este în joc nu doar o umbră importantă a lui Noica, ci și altele care se conturează pe parcursul lecturii. (Florin George CĂLIAN)

Ovidiu PECICAN este doctor în istorie (1998) şi profesor la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A predat, între 2011 și 2017, cursul de „Istoria filosofiei istoriei românești” la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, la masteratul de Filosofie. Opere principale: Troia, Veneţia, Roma (ed. I-a: 1998; ed a II-a: vol. 1, 2007), Lumea lui Simion Dascălul (1998), Arpadieni, Angevini, români (2001), Realităţi imaginate şi ficţiuni adevărate în evul mediu românesc (2002), Trecutul istoric şi omul evului mediu (2002), Haşdeenii. O odisee a receptării (2003), Originile istorice ale regionalismului românesc (2003; versiune amplificată: Regionalism românesc, 2009), B. P. Hașdeu istoric (2004), Sânge şi trandafiri. Cultură ero(t)ică în epoca ştefaniană (2005), Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania, 1990 – 2005 (vol. I: 2005; vol. II: 2006), Între cruciaţi şi tătari (2006), Istorii intersectate (2007), Ce istorie scriem (2007), Dicţionarul celor mai bune cărţi de istorie românească (2008), Medievalităţi (2009), Letopiseţul unguresc (2010), Istoria românilor (I: 2010, II: 2011; ed. a 2-a revăzută și adăugită: I: 2023, II: în curs de apariție), Avalon (2012), Pâlnia și burduful (2012), Istoria de sub covor (2013), Istoria literaturii române vechi (2 vol.: 2014), Europa, istorie și modernitate (2015), Hieroglifele cantemiriene (2016), Istoria ca lectură incomodă (2017); Pavel Chihaia. Căile vocației (2018), Metafora trecutului și conștiința istorică (2019), Românii și Europa Mediană (2021), Românii, stigmat etnic, patrii imaginare (2022), Istoria României, stat și cultură (1866 – 2018) (2023).