Un mic cânt de libertate

O poveste emoționantă despre ce înseamnă să fii cu adevărat liber – să ieși din umbra propriilor frici.

În viața cotidiană, acțiuni banale precum cititul cărții preferate, călătoritul în lung și-n lat, plimbatul cu bicicleta sau mâncatul unei înghețate ne măsoară gradul de libertate. Din acest punct de vedere, suntem liberi în măsura în care putem face ceea ce ne dorim și ceea ce ne place. Realizând însă un transfer semantic din planul real în cel imaginar, este interesantă ilustrarea acestui concept în cadrul literaturii pentru copii, cu predilecție în cartea „Un mic cânt de libertate”, scrisă de Oulya Setti și ilustrată de Oreli Grouel.
Acțiunea poveștii este plasată într-un context iernatic și muntos, având ca protagonist un băiețel. Astfel, locuind pe acele creste, acestuia i se spune că nu trebuie să exploreze singur împrejurimile, întrucât munții sunt doldora de urși nemiloși și înfometați. În acel an, de Crăciun, băiatul primește drept cadou un pițigoi nemaipomenit, care-i cântă, în fiecare zi, din colivia sa. Dar copilul simte că pasărea este tristă, așa că, uneori, îi deschide colivia pentru a putea zbura liberă. Într-una din zile, fascinant de spectacolul pe care pițigoiul îl oferă, acesta nu observă uriașul urs, pândind nemișcat din fața ferestrei. Care să fi fost gândul lui de-atunci? Oare plănuia să-i… devoreze?
Ei bine, adevărul este că și ursul se concentra numai asupra dansului și a cântecului pițigoiului. Dar, asemenea băiatului, era vrăjit mai ales de libertatea de manifestare a păsării. În fond, în jurul acestui joc narativ – libertate-captivitate – se și brodează întreaga derulare a evenimentelor. În sensul acesta, absența libertății este recognoscibilă, în primul rând, în cazul protagonistului. Subjugat de fricile inoculate de ceilalți, acesta scrutează cu privirea zările, dorind parcă să provoace un pericol despre care știe că există, dar pe care nu l-a văzut niciodată. Pe de altă parte, la antipodul său este pițigoiul, cel care nu se teme să zboare și să cânte, atunci când este eliberat. De aceea, băiatul îi și înțelege tristețea, deoarece casa în care el locuiește îi este propria colivie, iar zborul păsării îi devine și lui eliberare.
Întâlnirea cu ursul marchează punctul culminant al narațiunii și este receptată din perspectiva temerilor și a prejudecăților copilului. Cu toate acestea, adevărata intenție a musafirului este devoalată de fascinația cu care privește reprezentația păsării, dar mai ales de sărutul pe care îl pune pe obrazul acesteia, odată așezată pe umărului lui. Iar pițigoiul își arogă definitiv dreptul la libertate, plecând împreună cu ursul. Pentru personajul principal al narațiunii, revenirea lor la fereastră simbolizează expresia libertății. Dar nu una dobândită, ci câștigată prin mijlocirea prietenilor lui și trăită prin forma lor de manifestare.
Cartea „Un mic cânt de libertate”, scrisă de Oulya Setti și ilustrată de Oreli Grouel reprezintă, așadar, mai mult decât o poveste, devenind un pretext minunat de introspecție. Suntem liberi în măsura în care facem ceea ce ne dorim și ceea ce ne place, dar mai ales atunci când alegem să nu trăim în umbra propriilor frici.