Vieţile paralele

Această carte monumentală va bulversa în totalitate orizontul de aşteptare al cititorului. Romanul Vieţile paralele debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889. Două date înregistrate în memoria colectivă, care consolidează şi, deopotrivă, subminează mitul Poetului naţional.
 
Florina Iliş reconstituie, într-un roman-document care sfidează legile timpului, mai mult de 150 de ani din existenţa lui Mihai Eminescu – antuma şi postuma –, din secolul al XIX-lea până în prezent, aşa cum a fost ea trăită, consemnată, idealizata, maculata, imaginata. Viaţa, boala şi moartea poetului continua să fie subiecte actuale de dispute, de întrebări fără răspuns, de teorii ale conspiraţiei. Poetul a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiraţie? A fost asasinat? Etc. etc. Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, Florina Iliş recurge la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţă, manuscrise, dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii, dezbateri aprinse în reviste de cultură, cotidiene şi bloguri, dar şi la jocul subtil al imaginaţiei. Un geniu poetic precum Eminescu, ale cărui „vieţi paralele”, pe cât de reale istoric, pe atât de metafizic visate, se confunda cu însăşi România modernă, avea nevoie de o viziune pe măsură, capabilă să viseze, dincolo de epoci, că într-o me-tempsihoza naţională, documentele de arhivă ale unei „politii politice” fără vârstă.
La şapte ani de la apariţia bestsellerului Cruciada copiilor, noul roman al Florinei Iliş va lua prin surprindere nu doar lumea romanului românesc contemporan, ci şi teoria şi istoria literaturii.