Viețile secrete ale culorilor

Viețile secrete ale culorilor ne restituie o imagine fermecătoare a ritualurilor și a ceremoniilor tradiționale nipone într-o poveste de iubire, delicată precum o stampă, între o tânără cu darul de a vedea culori imperceptibile altora și un bărbat care învață să le recunoască prin descrierile ei.

De când se știe, Mio percepe lumea în nuanțe infinit mai detaliate decât cei din jurul său. În atelierul familiei, în care de generații se vopsesc, se croiesc și se îmbracă tradiționalele chimonouri de nuntă, a înțeles, încă din copilărie, că fiecare culoare are secretele ei, iar de atunci nu încetează să le caute. Pentru Aoi, culorile au o viață ascunsă, mai puțin nuanțele de negru, pe care a învățat să le decline până la ultima, prin meseria moștenită de la tatăl său, de a-i conduce pe oameni prin ziua cea mai întunecată, a morții. Din întâlnirea celor doi, întâmplătoare și nu prea, se naște o poveste despre familie, despre dragoste și, mai ales, despre ce înseamnă să privești lumea prin ochii celuilalt.

„În Viețile secrete ale culorilor, Laura Imai Messina folosește un penel fin, ideal pentru a contura, dar și pentru a estompa delicat tablourile, ca într-o acuarelă subtilă. Atât detaliile, cât și atmosfera sunt importante pentru a purta cititorul într-o altă lume, în care culorile au nume aproape necunoscute lumii occidentale, dar atât de seducătoare.“ — Criticaletteraria.org

„Viețile secrete ale culorilor, mai mult decât un roman în care stilul ocupă un rol central și care descrie o țară fascinantă și îndepărtată, este unul al formării: urmărind întâlnirea dintre cei doi tineri și evoluția relației dintre ei, asistăm la schimbarea perspectivei fiecăruia: aceasta îi va face și pe unul, și pe celălalt să vadă realitatea în alte culori.“ — Il Club del Libro

„Rafinat și seducător, romanul Viețile secrete ale culorilor își capătă forța din stilul elaborat – rezonând cu arta pe care o descrie –, precis și poetic. Ritmul lent și învăluitor impregnează toate descrierile, până și pe cele ale colțurilor anonime de oraș.“ — Hoepli.it

LAURA IMAI MESSINA s-a născut la Roma în 1981 și este absolventă de Filologie a Universității Sapienza. La 23 de ani s-a transferat la Tōkyō pentru a-și perfecționa limba japoneză, hotărând apoi să se stabilească în Japonia. A obținut o diplomă în cultură comparată la International Christian University cu o teză despre scriitoarea Yōko Ogawa și apoi un doctorat la Tokyo University of Foreign Studies. În prezent predă italiana în câteva universități prestigioase din capitala niponă. În martie 2011 a creat blogul Giappone Mon Amour, inclus în prezent în site-ul lauraimaimessina.com. A debutat în 2014 cu romanul Tokyo Orizzontale, urmat în 2018 de alt roman, Non oso dire la gioia, ambele cărți bucurându-se de succes. Tot în 2018 publică bestsellerul WA. La via giapponese all’armonia, un ghid dedicat tuturor celor interesați de cultura și obiceiurile tradiționale și contemporane japoneze. În 2020 publică Ce încredințăm vântului (Quel che affidiamo al vento; Humanitas Fiction, 2021), roman care a urcat rapid în fruntea topurilor de vânzare din Italia, deja tradus în peste 20 de limbi și ale cărui drepturi de ecranizare au fost achiziționate de casa de producție Cattleya. Tot în 2020 vede lumina tiparului volumul ilustrat Tōkyō tutto l’anno – Viaggio sentimentale nella grande metropoli. La începutul lui 2021 publică volumul de povestiri pentru copii Goro Goro. Tot în 2021 apare romanul Viețile secrete ale culorilor (Le vite nascoste dei colori; Humanitas Fiction, 2023), urmat, în 2022, de L’isola dei battiti del cuore. Laura Imai Messina își scrie cărțile în cafenelele din Tōkyō sau în metrourile care străbat imensa metropolă și își împarte timpul între Kamakura și Tōkyō alături de soțul ei, Ryōsuke, și cei doi copii, Sōsuke și Emilio.