Visez că pot zbura

Știați că și sub pământ se ascunde o lume a prietenilor care împart și împărtăseșc? Secretul lor ne e dezvăluit de Eveline Hasler și ilustrat de Käthi Bhend în povestea Visez că pot zbura.

La finalul toamnei, cinci prieteni se pregătesc pentru iarna cea lungă și friguroasă. Un vierme, două râme, un gândac și o omidă împart nu doar tunelurile care comunică între căsuțele lor, ci și unele seri de jucat cărți. Mai mult decât atât, micii prieteni își împărtășesc și gândurile despre stocurile de hrană adunate cu sârguință până atunci. Râmele își laudă firimiturile de frunze și nuci de prin casă, iar gândacul poftește la gustările-i ascunse sub pat; hrana omizii vor fi visele, în timp ce viermele își ademenește prietenii cu un secret ascuns în spatele unei uși încuiate.

Rutina celor cinci se desfășoară după același tipar până când, într-o seară, omida lipsește de la jocul de cărți. Privită ca pe-o nevoie de odihnă, absența acesteia se va transforma în curând în dispariție. Iar tristețea micilor prieteni e dublată de constatarea faptului că surpriza viermelui este și ea distrusă.
Însă în curând avea să vină primăvara… Puse pe explorat, cele patru viețuitoare descoperă nu doar o lume nouă și frumoasă, ci își reîntâlnesc și vechea prietenă, omida, devenită de-acum fluture. În plus, secretul viermelui se transformă și capătă forma unei mirări cu tulpină verde și mugure viu colorat în vârf.
Deși pleacă de la ideea de prietenie, narațiunea Visez că pot zbura se remarcă prin modalitatea de abordare a tematicii. Astfel, în viziunea autoarei, prietenia este sinonimă cu a împărți și a împărtăși. Personajele își împart cotidianul și își împărtășesc gândurile, bucuria, tristețea. Complementar mesajului scris se aștern ilustrațiile. Pe de o parte, acestea creează impresia unei lumi dinamice, vii, armonioase. Pe de altă parte, datorită tehnicii de reprezentare, acestea captează cititorul într-o lume a continuității care uimește și care te face să-i fi părtaș.