Vladimir Ghika, peregrinul apostolic

Ilustrații de Gaëtan Évrard

Iubește-ți aproapele

Povestea acestui om extraordinar care a fost Vladimir Ghika începe ca în basme, cu nașterea sa ca prinț, în 1873, pe malurile Bosforului, într-un Constantinopol încă otoman și care mai avea mult până să devină modernul Istanbul, ne poartă apoi prin Sankt-Petersburg, București, Roma ori Paris, după care străbate toate continentele, întâlnind deopotrivă săraci și bogați, oameni simpli ori regi, și se sfârșește tragic într-o închisoare a regimului comunist criminal din România anului 1954.

Ceea ce este extrem de valoros în acest album și ne-am bucura să descopere cât mai mulți cititori – copii mai mari și adolescenți, dar nu numai – este modelul de Om pe care ni-l propune. Indiferent de credințele personale, nu poți să nu fii impresionat de viața și faptele lui Vladimir Ghika, de ajutorul și sprjinul pe care le-a acordat întotdeauna celor în suferință, de modestia și noblețea cu care a interacționat cu marii oameni ai vremii sale. În plină tinerețe, îngrijește fără nici o ezitare bolnavi de lepră sau tuberculoză, ba chiar donează piele unui țăran rănit în răscoala de la 1907; deși are ocazia să plece din țară și în 1939, la izbucnirea războiului, și în 1945, la venirea comuniștilor, alege de fiecare dată să rămână, considerând, în pofida riscurilor incontestabile, că aici e mai multă nevoie de el; trecut de 80 de ani și aruncat de comuniști în închisoarea de la Jilava, renunță la rația sa de hrană în favoarea deținuților mai tineri. 

Este o carte religioasă? Cine dorește, poate crede acest lucru, desigur. La fel cum alții, dimpotrivă, vor spune că nu e suficient de religioasă. Nu ne facem iluzii că vom mulțumi pe toată lumea și nici nu ne propunem asta. Când e vorba de lipit etichete, fiecare are propriul set – evident, mai bun decât al altora. Dar important este mesajul acestei povești adevărate, un mesaj pe care toți îl știm, dar uneori ne prefacem că l-am uitat: iubește-ți aproapele – fii bun, ajută, ascultă, mângâie, iartă – fără a aștepta răsplată și fără a judeca.

Fragment din Prefața albumului, semnată de Ana Blandiana:

Prinț, preot, scriitor, misionar, diplomat și martir, Monseniorul Vladimir Ghika este o personalitate care nu încape în niciun fel de canoane. El nu seamănă cu nimeni din jurul lui nici în timp, nici în spațiu și totuși, citindu-i viața, ai impresia că ai mai citit-o, îți dă, după formula lui Platon, senzația nu a cunoașterii, ci a recunoașterii. Pentru că viața Monseniorului Ghika este aidoma legendelor din vechime despre viețile sfinților.

Nu numai faptele, ci și înfățișarea lui par desprinse din icoane prerafaelite și din ilustrații idealizante la istorii apocrife. Totul e straniu în această viață, de la rangul de prinț la modestia extremă și hainele sărace; de la scrierea unor pagini vecine cu marea poezie până la îngrijirea bolnavilor de holeră vecină cu sacrificiul; de la faptul că a fost misionar pe toate continentele până la hotărârea de a se întoarce în patrie și de a refuza cu încăpățânare să o mai părăsească atunci când toți ceilalți nu căutau cu disperare decât o soluție de fugă; totul e straniu în această viață desfășurată în aerul rarefiat al înălțimilor spirituale, dar cel mai straniu este faptul că ea s-a petrecut în timpurile noastre, în țara noastră, alături de noi. […]

E vorba, în același timp, de o operă de o înălțime spirituală fără egal și, mai presus de toate, e vorba de construirea unui model, oferit unei lumi care are atâta nevoie de modele. Faptul că este un model de neatins nu îi scade nici utilitatea, nici eficacitatea, iar sentimentul că – iată! – a existat un sfânt contemporan cu noi este de natură să ne întărească și să ne aprindă în suflete această strălucitoare uimire din care anticii susțineau că se naște frumusețea.

Monseniorul Vladimir Ghika s-a născut pe 25 dec. 1873, la Constantinopol. A fost un prinț, diplomat, scriitor și preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Și-a dedicat întrega viață apostolatului și operelor de caritate, iar munca sa neobosită s-a desfășurat de la București, Roma sau Paris până la Tokio, Sydney sau Buenos Aires. Deși aparținea diocezei din Paris, a ales să rămână în România începând din 1939, când a izbucnit al Doilea Război Mondial, pentru a fi alături de săraci și bolnavi. Din același motiv, în 1947, când regele Mihai a fost forțat să abdice de regimul comunist sprijinit de sovietici, Vladimir Ghika a refuzat să plece în exil. În 1952, a fost arestat, acuzat de trădare, bătut și torturat. A murit în închisoarea Jilava pe 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani. Sub pontificatul papei Francisc, monseniorul Vladimir Ghika a fost recunoscut ca martir al credinței și a fost beatificat pe data de 31 august 2013.

Scenariul acestui album este o sinteză a volumului Vladimir Ghika, profesor de speranță, publicat în 2013 în România la Editura ARCB, București, și în Franța, în traducere, la Éditions du Cerf, Paris. Traducerea în limba română a benzii desenate a fost făcută cu consultarea autorilor volumului sus-citat: prof. univ. Francisca Băltăceanu, prof. univ. Monica Broșteanu, Emanuel Cosmovici și Luc Verly.

De asemenea, au fost consultate Maria Sander, de la Asociația „Bienheureux Vladimir Ghika” din Paris, inițiatoarea publicării acestei lucrări în limba franceză, precum și Iulia Cojocariu, secretara Arhivei Vladimir Ghika din București. Extrasele din mărturiile de epocă, respectiv din dosarele aflate în Arhiva CNSAS au fost preluate în varianta lor românească, originală.

Albumul Monseigneur Vladimir Ghika – vagabond apostolique a fost distins, în iunie 2021, cu Premiul european „Gabriel” al benzii desenate creștine, decernat de Centre Religieux d’Information et d’Analyse de la Bande Dessinée (CRIABD), Belgia.